Acum mult timp in urma, imi era teama sa`mi doresc prea multe lucruri. Si ma gandeam ca daca imi doresc ceva, trebuie sa incerc si incercarea ar putea duce la esec. Dar apoi mi-am dat seama ca nu ma pot opri sa vreau, sa-mi doresc. Imi dadusem seama ca vreau sa invat totul despre lume. Vroiam sa ma surprind, sa fiu cea mai buna persoana, sa ma definesc pe mine insumi si sa nu-i las pe altii sa ma defineasca pe mine. Vroiam sa castig si oamenii sa fie fericiti pentru mine. Nu vroiam sa`mi fie teama de necunoscut. Vroiam sa cresc, sa fiu generos si sa am o inima mare. Vroiam o viata interesanta, surprinzatoare si provocatoare. Si..inca vreau toate astea chiar si in acest moment si voi lupta pentru asta. Vreau sa fac lucruri iesite din comun, sa descopar de ce anume sunt capabil sa fac si cel mai important..sa fiu EU insumi.
Nu e ca si cum as crede ca voi obtine tot ce am mentionat. Dar vreau posibilitatea sa le obtin.
.
În interiorul nostru se da o lupta grozava. Si este o lupta intre 2 lupi. Unul este rau. Este orgoliul, furia, invidia, vinovatia, necazul si ego-ul. Iar celalalt este bun. Este dragostea,speranta,bucuria adevarul si credinta. Care lup va castiga? Cel pe care îl hranesti.
Se zice ca nu putem alege cum sa fim. Suntem mincinosi. Suntem hoti. Suntem nesimtiti. Suntem...o lista de defecte.
Luam fericirea ca pe un lucru sigur, pana cand ne ranim pe noi insine sau persoanele din jurul nostru. Purtam ura, furie, ranchiune. Si, in fata propriilor greseli, ne reinventam trecutul. Incercam sa ne reinvetam. Suntem incredibil orgoliosi si depravati si avem incredibil de multe defecte.Incet incet, orgoliul o sa ne distruga. Si, in cele din urma, defectele noastre ne ajung din urma.
Eu : Tot ce faci, e rau,. Eu daca sunt sincer si spun direct ce am de zis, ce sa platesc ? Opinia mea, dreptul meu !
A : Tot ceea ce este impotriva majoritatii sau a unei persoane cu rang superior si lezeaza, indiferent ca este adevarul, se taxeaza.
Eu : Da, asa este domnisoara. Dar eu lupt sa’mi apar parerea. Ma doare’n fund ca ala e smecher si se da mare. Toti suntem oameni, egali.
A : Da, teoretic, insa pe unii caracterul ii determina sa fie josnici.
Eu : Caracterul, invidia, frustrarea, orgoliul, etc. Dar niciodata nu o sa renunt la ceva din cauza unei persoane de acest gen. Mai ales cand ma ameninta, ma provoaca mai tare sa lupt. Nu dau doi bani pe amenintari.
A : Amenintarile te ajuta sa te mobilizezi, te determina sa reusesti. Ameninta’ma.
Eu: Daca nu faci ce vreau eu iti iei bataie de la mine. Iti dau o bataie de ciocolata de n’ai sa vezi ! Te omor la un dans de vals, de n’ai sa stii ce’i cu tine. Ai inteles, draga domnisoara ?
A : Ma faci sa pierd intentionat...
Eu : Ba nu ! Daca iti dau o palma... de bomboane, ai sa cazi jos la cat de bune sunt.
A : Ma faci sa plang cu lacrimi de curcubeu...
Eu : Da. Si daca iti dau un pumn de fericire... Esti gata. Done.
A : Ah, ma ucizi cu atata pasiune...
Eu: Sigur, draga domnisoara..
Are acest intuneric un nume? Aaceasta cruzime,acesta ura,cum au putut sa ne gaseaca?
Au intrat ele nevinitate in vietile noastre sau noi le-am cautat si le-am acceptat? Ce s-a intamplat cu noi ? Noi ii trimitem pe copiii nostri in lume, la fel cum ii trimitem pe tineri in razboi, sperand ca se vor intoarce teferi, dar stiind ca unii dintre ei se vor pierde pe drum. Atunci de ce facem asta?
Cand ne-am pierdut calea? Cosumati de fantasme, inghitite complet de intuneric. Are acest intuneric un nume?
Cand oamenii plang la filme, este pentru ca in acel cinematograf intunecat, momentul magic de aur este atins...poate doar un pic. Apoi ies afara iarasi in lumina soarelui si magia se evapora si raman cu un sentiment de tristete si nu stiu de ce se intampla asta.
Cand un cantec starneste o amintire.. cand fire de praf se invart in raze de lumina, te fac sa nu mai fi atent la lume, te simti hipnotizat, ca intr-un vis.
Cand asculti cum un tren trece pe sine noapte in departare si te intrebi unde se duce, pasesti dincolo de ceea ce esti si dincolo de locul unde esti. Pentru cel mai scurt moment simti ceva ciudat, dar frumos si te face sa te simti bine. Este ca si cum ai fi intr-un basm, sau intr-un taram magic in care iti da o stare de nedescris. Asta e ceea ce cred.
Te-ai intrebat vreodata cat timp iti va lua pentru a-ti schimba viata? Ce masura de timp este suficienta sa-ti schimbi viata? Sunt 4 ani cat tine liceul? Este un an? Se poate schimba viata intr-o luna, intr-o saptamana sau intr-o singura zi? Suntem mereu in graba...sa ne maturizam, sa avem succes, sa mergem inainte. Viata este ceea ce ni se intampla in timp ce noi suntem ocupati cu altele. Dar atunci cand esti tanar, o ora...poate schimba totul.
