Cand oamenii plang la filme, este pentru ca in acel cinematograf intunecat, momentul magic de aur este atins...poate doar un pic. Apoi ies afara iarasi in lumina soarelui si magia se evapora si raman cu un sentiment de tristete si nu stiu de ce se intampla asta.
Cand un cantec starneste o amintire.. cand fire de praf se invart in raze de lumina, te fac sa nu mai fi atent la lume, te simti hipnotizat, ca intr-un vis.
Cand asculti cum un tren trece pe sine noapte in departare si te intrebi unde se duce, pasesti dincolo de ceea ce esti si dincolo de locul unde esti. Pentru cel mai scurt moment simti ceva ciudat, dar frumos si te face sa te simti bine. Este ca si cum ai fi intr-un basm, sau intr-un taram magic in care iti da o stare de nedescris. Asta e ceea ce cred.
