Defectele noastre ne ajung din urma.

Se zice ca nu putem alege cum sa fim. Suntem mincinosi. Suntem hoti. Suntem nesimtiti. Suntem...o lista de defecte.
Luam fericirea ca pe un lucru sigur, pana cand ne ranim pe noi insine sau persoanele din jurul nostru. Purtam ura, furie, ranchiune. Si, in fata propriilor greseli, ne reinventam trecutul. Incercam sa ne reinvetam. Suntem incredibil orgoliosi si depravati si avem incredibil de multe defecte.Incet incet, orgoliul o sa ne distruga. Si, in cele din urma, defectele noastre ne ajung din urma. 

Discutie intre mine si A.

A : Sinceritatea costa in ziua de azi. Totul costa, totul se plateste…
Eu : Tot ce faci, e rau,. Eu daca sunt sincer si spun direct ce am de zis, ce sa platesc ? Opinia mea, dreptul meu !
A : Tot ceea ce este impotriva majoritatii sau a unei persoane cu rang superior si lezeaza, indiferent ca este adevarul, se taxeaza.
Eu : Da, asa este domnisoara. Dar eu lupt sa’mi apar parerea. Ma doare’n fund ca ala e smecher si se da mare. Toti suntem oameni, egali.
A : Da, teoretic, insa pe unii caracterul ii determina sa fie josnici.
Eu : Caracterul, invidia, frustrarea, orgoliul, etc. Dar niciodata nu o sa renunt la ceva din cauza unei persoane de acest gen. Mai ales cand ma ameninta, ma provoaca mai tare sa lupt. Nu dau doi bani pe amenintari.
A : Amenintarile te ajuta sa te mobilizezi, te determina sa reusesti. Ameninta’ma.
Eu: Daca nu faci ce vreau eu iti iei bataie de la mine. Iti dau o bataie de ciocolata de n’ai sa vezi ! Te omor la un dans de vals, de n’ai sa stii ce’i cu tine. Ai inteles, draga domnisoara ?
A : Ma faci sa pierd intentionat...
Eu : Ba nu ! Daca iti dau o palma... de bomboane, ai sa cazi jos la cat de bune sunt.
A : Ma faci sa plang cu lacrimi de curcubeu...
Eu : Da. Si daca iti dau un pumn de fericire... Esti gata. Done.
A : Ah, ma ucizi cu atata pasiune...
Eu: Sigur, draga domnisoara..

Are acest intuneric un nume ?

Are acest intuneric un nume? Aaceasta cruzime,acesta ura,cum au putut sa ne gaseaca?
Au intrat ele nevinitate in vietile noastre sau noi le-am cautat si le-am acceptat? Ce s-a intamplat cu noi ? Noi ii trimitem pe copiii nostri in lume, la fel cum ii trimitem pe tineri in razboi, sperand ca se vor intoarce teferi, dar stiind ca unii dintre ei se vor pierde pe drum. Atunci de ce facem asta?
Cand ne-am pierdut calea? Cosumati de fantasme, inghitite complet de intuneric. Are acest intuneric un nume?